14 iunie 2006

"Nu" in bratele mele

Ma plictisesc si nu fiindca nu as avea ceva de facut. Ma plictisesc pur si simplu. As vrea sa mai merg pe-acasa si nu am cum deocamdata, mai ales ca ai mei planuiesc sa ma viziteze curand. As scrie ceva. Mai mult de cateva randuri nu am putut scorni. E cald si miroase a furtuna iminenta. Am stat aproape toata ziua (exagerez) cu nasul in monitor. Aproape zilnic imi pierd timpul in spatiul virtual. Ma ustura ochii. Si nu ma dezvat, fiindca nu vreau. Inca mai am timp. As vrea sa ma reapuc de scris. Dar nu mai pot. Parca as fi legata de ochi. Nu mai vad nici-o resursa in jurul meu. Ce ma fac? Nu am nici-o educatie in acest sens, cel putin sa stiu de unde sa pot pleca. Sunt genul care stie mai de toate si nimic concret. Amatorisme. Sunt o imprastiata intr-o mie de zari. Nu cred ca o sa-mi treaca niciodata. E ca o foame permanenta de nou. Sa incerc si aia si aia si atat. As vrea sa duc ceva pana la capat si sa vad ca are sens. Tare imi e ca trebuie sa aleg. Hai ca plictiseala a invadat chiar si aceste randuri...