03 ianuarie 2008

Timp de bloguit

Ai mei tocmai plecară. M-am trezit o dată cu ei şi cu găinile. Desigur că nu mai trag nici-un somn până nu aflu că au ajuns în siguranţă. Sper că dispare şi ultima rafală de vânt puternic în momentul sosirii lor acasă. Am casa iarăşi goală. Lumea multă face haos, aşa că urmează o repriză de ordine şi curăţenie, o tonă de rufe de spălat şi altele.
Desigur că mă dezobişnuisem de obiceiurile lor. Tata între timp nu mai mănâncă mult iubiţii lui ardei iuţi, fiindcă dau arsuri de stomac, are atitudini tot mai fataliste şi vrea să se retragă la ţară unde şi-a tot amenajat anul trecut, mama moare de frig, aşa că zilele astea au duduit caloriferele şi tot n-a fost destul, fiindcă pe saltea e mai rece, trage peretele, mai e curent nu ştiu de unde, deci o căciulă şi un halat în plus sunt absolut necesare, castraveţii (aka frăţiorul şi cumnăţica) nu s-au dezvăţat de pierdut nopţile aiurea, ăsta le e ceasul biologic, ceea ce tata nu poate înţelege, aşa cum nu înţelege de ce nu vor să se lase de fumat. Tata a pozat tot ce a apucat, inclusiv un cub metalic care indica o masă de nefumători într-o pizzeria, nu s-a plimbat mai deloc pe motiv că unele lucruri le-a văzut deja cu un an şi ceva înainte şi nu mai are rost să dea bani, dar a învăţat să joace sudoku şi să asculte realitatea tv online. Şi bineînţeles şi-a dorit nespus să mă drăgălească şi să mă pupe pe ochi, aşa cu "scuipat" cum au unii obiceiul, ceea ce pe mine mă enervează, deşi îi înţeleg afecţiunea şi dorul.
Am fost destul de certăreaţă cu ei, numai din motivul că m-am obişnuit cu o anumită ordine, cu un algoritm personal, amândouă date peste cap de felul diferit al celorlalţi de a fi. Ceea ce n-ar fi trebuit.
Ce să mai povestesc? De Ajunul Crăciunului au venit şi părinţii lui D la noi. Am avut un brăduţ drăguţ cu multe, multe cadouri sub el, aşa ca niciodată. Cele mai multe au fost pentru mine, strânse de D cu timpul: mult dorita sapă cu care o să-mi pun flori în grădină la primăvară, mult doritul parfum şi alte mărunţişuri. D a primit în sfârşit (tot din banii lui, dar după o idee de-a mea) o maşină de tuns, aşa că nu mai are pretext să-l invite sau să-l viziteze pe unchiul frizerie gratis.
Am făcut o tură prin Phantasialand, m-am dat în căluşei, în trenul "groazei" şi l-am înjurat pe michaeljackson în timp ce înduram cu stoicism o tură într-un montagne russe jumătate pe întuneric, favoritul lui, cică. Frati-miu a vrut din prima la una dintre cele mai nasoale maşinării şi a ameţit, dar nu s-a lăsat până nu le-a probat pe toate.
În penultima zi a anului i-am dus la piscină unde era superfull de alţi castraveţi bălăcitori.
S-au mai dus la pompieri la socru-meu, s-au dus în mină la Bochum, au jucat noaptea şi nu mai ştiu ce au mai făcut.
Acum sunt probabil în aeroport şi or să se mire cât de grele le sunt bagajele. Desigur le-am dat un geamantan în plus, noroc că au avut de unde lua, fiindcă în prima zi a sejurului lor lui tata îi era ciudă când a aflat că puteau căra până la 80kg cu totul şi aşa mi-ar fi putut strecura şi vreo două bucăţi de carne. Mi-au adus totuşi varză de sarmale, şorici şi trandafiri olteneşti pe care i-am preparat, mâncat şi jumătate din ele congelat. Şoricul desigur că nu îmi mai place, iar cârnaţii sunt greu de digerat. Mi-au adus ţuică, miere şi vişinată. Şi bineînţeles, mi-au adus cărţi.
Nu mi-a tihnit de bloguit, nici de citit pe-ale altora. Am de recuperat. ;)
Cam asta e...