20 februarie 2008

Am o leapşă

... de la Drina, care a primit-o de la Oceania, care a primit-o de la Turambar. Se numeşte leapşa gastrojenantă: e vorba adică de cea mai scârboasă păpică de care ai avut parte vrând-nevrând cândva.

Mi-am dat timp de gândire şi amintire, dar sincer, nu-mi amintesc să fi paţit-o aşa cum povestesc alţii. Ştiu doar că sunt extrem de sclifosită cu anumite feluri de mâncare, în special cu cele care degajă anumite mirosuri pe care nu le suport nici acum: carnea de miel/oaie şi ciorba de burtă.
În rest nu mă pot lăuda decât cu nişte prăjituri pleoştite pe care le-am preparat de ziua mea, dar, norocul meu, gust au avut, apoi cu o pizza cu blat prea sărat într-un restaurant şi cu o năzbâtie pe care am făcut-o (nu numai eu) când eram mici şi proşti:
Era pe-acolo pe la bunică-mea o fată pe care o chema Mili şi care era nebună. Adică nu vorbea, dar înţelegea ce-i spuneai, care te întreba arătând cu degetul şi cu un "ţă-ţă" scos din gură ce sunt toate lucrurile de pe tine. Fata asta umbla aiurea pe-acolo pe drum şi apărea şi în meri, livada din apropiere pe unde obişnuiam să ne jucăm. Nu rareori ne venea "minunata" idee să luăm cu un băţ dintr-una din balegile de pe drum şi să-i dăm să mănânce pe post de ciocolată. O singură dată am păcălit-o şi a gustat.
În rest nu mai ştiu. :P Dar lepşuiesc pe Puck, Aprilsea şi pe Alma. Poate au ele ceva mai interesant de spus.