15 februarie 2009

Dă şi mie ţigările alea

Jumătatea lunii, bani, Vday (şi nu neapărat), sâmbătă, deci niscaiva mai mult muşteriu în prăvălie. Coadă interminabilă la casă. Foială. Un puşti cam gras umblă de vreo două ore la bustul gol prin magazin. Perdelele cabinei - două cortine în spatele cărora se ascund seminuduri, transpiraţi şi şosete murdare cu gaură la deget. Copii care iau obiecte dintr-o parte şi le abandonează altundeva. Anne, ia şi mie asta, anneeee!!! Anneeee! Mame indiferente la vociferările copiilor mereu pofticioşi. Urletele înăbuşite în pumnii verzi umflaţi ai lui Hulk şi caftiţi de fiece curios care trece prin zonă. Printre ele vreo doi trei ciufuliţi cu feţe un pic la fel de sudesteuropene ca şi restul. El îşi trage zgomotos nasul în ambele sensuri, ca şi cum şi-ar pregăti o flegmă. Traversez cu gândul o juma' de continent până în ţara celor ce-şi suflă mucii în palmă şi dau cu ei direct în stradă. "Dă şi mie ţigările alea." Şi uite-aşa mi se confirmă. Dar n-am niciun chef de ei. Chiar dacă-mi sunt conaţionali.
Coada se termină, îmi vine rândul în sfârşit.