04 decembrie 2010

Aproape 6 luni cu LS

LS se schimbă în continuare. Are 71 de cm, e un bolovan de peste 8 kg, chiar dacă văr-su îl întrece. LS mânuieşte cu interes crescând diverse obiecte, îl tentează tastatura, se întoarce fără jenă pe burtă. În schimb, încă nu-l interesează mâncărica, nici apa, nici alte băuturi decât dacă pofteşte în alte contexte decât cele pur destinate hrănirii şi din alte recipiente decât cele cu care obişnuiesc. LS plânge altfel, cu lacrimi, LS întoarce capul când îl strig pe nume (deja ne-am cam fixat pe Leander), LS rânjeşte şi scoate limba (adică exersează ce-a văzut la mami şi tati). Zilele astea a fost bolnăvior. Dar a supravieţuit. Cu nopţi cam nedormite, dar nu neapărat din cauza lui. Mă stresează încă lecţiile de conducere. Încep totuşi să capăt încet siguranţă. Nu mai am chef să scriu. LS plânge dincolo, se simte sigur în pătuţ. Acelaşi teatru în fiecare seară. Din păcate.

PS - Astă seară la ZDF a căzut unul în direct încercând o acrobaţie. A ajuns la spital. Emisiunea respectivă s-a întrerupt. Normal. Dar sunt nişte idioţi. Mi-e greaţă de ei. Era o vorbă, aia cu cine sare pari mulţi. Unora ca ei li se potriveşte. Ce păcat, trebuia să apară şi Take That în vizită.