15 decembrie 2006

Nici-o continuare a nici-unei povesti

Un ravas, un obiect nepotrivit, un moment nepotrivit. Un pic de nervozitate. Binefacatorul hotari cu o mare indoiala sa-l refuze. Si-l dorea atat de mult ca pe un lucru pretios, dar era legat de maini, nu-l putea primi. Intr-o buna zi pasarea gasi intredeschisa usita coliviei. Cel al carui gand se-nlantuia cu al ei o astepta nerabdator si nervos intr-o parcare. Desi lasase in urma lui o parte din indoiala, aceea ca e posibil si sa nu mai apara. Un drum cu fosnete de frunze si cu cai si un soare sprijinindu-se pe-o geana. Ramai si uita-te la soare. Dupa un timp vei vedea dincolo de el. Ei se uitau la soare. Soarele se uita la ei. Du strahlst. Stralucesti. Proiectia razelor lui pe retina imprastia puncte galbene in calea evadatilor. Acum sunt orb. Hai te conduc eu. Inca mai pot sa zbor. Pe drumul inapoi timpul o va lua la goana.
Ti-e frig. Da-mi o mana. I-a dat o mana. La el in buzunar era delir. Ceva imperceptibil o atragea pe fulg de nea inapoi in colivie. Nu cred, totusi din dragoste nu se poate muri.