25 iunie 2007

In crailac

Ma intrebam acum o vreme despre sfarsitul unui strabunic plecat in razboi. Se pare ca locul lui nu era acolo. Era tatal mai multor copii. Fusese luat pe nedrept pe front. A murit la Odessa in locul altuia. Tatalui lui care se dusese dupa el i s-a spus (ajuns acolo) ceva de genul: "daca veneai ieri, il gaseai viu". Am dat astazi de poza acestui strastrabunic care i-a crescut pe bunicul meu si pe fratii lui pe post de tata. Era tarcovnic de meserie. N-am stat pe ganduri si am luat-o cu mine. Material pretios pentru colectia de poze vechi de familie. Si am dat si de-o poza cu strabunica lipsa. Pe-aia nu stiam cum s-o iau, ca era tablou. Dar ideea mi-a venit imediat. De-aia exista fotoaparat. :D

In rest, uitasem ca vara la tara exista multe muste, ca exista tot felul de goange zburatoare care se lovesc noaptea la bec de pereti si iti cad pe umeri. Uitasem cum e sa mergi descult pe pamantul nisipos, de gustul zarzarelor culese direct din pom si al rosiilor de gradina, de supraproductia de pepeni verzi care va ramane in mare parte nevanduta. Partea 1 a calatoriei s-a terminat. Popas si mergem mai departe. D nu poate sa doarma de caldura. Daca n-aveam de ce sa ne certam...


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

23 iunie 2007

Alles zu salzig

Mica excursie neprevazuta la Slanic Prahova. Oricum (desi e aproape) nu fusesem pana acum. Nici D. Si chiar planuiam candva s-ajungem acolo. In salina aparatul foto ne face figuri. O eroare neprevazuta si irezolvabila la fata locului. Asa ca renuntam cu ciuda. In fata liftului inainte de urcare descoperirea secolului: obiectivul aparatului nu era bine fixat. Too late. Asa ca poze ioc in chestia aia uriasa in care am intrat in slapi si maieuri (noroc c-o mana de prosoape cu care ne-am dus la o baie) si in care ecourile sparte se loveau de pereti. La lacul sarat de langa vestita grota e lume multa ca la mare. Saramura are 15 m adancime. Misto ca sarea in concentratia ei uriasa ma tine la suprafata. Altfel nu ma incumetam sa intru in apa. What nice. Hai inapoi acasa, ca ma cristalizez cat de curand daca nu sar sub dus.
D vrea si in Bulgaria. Nasol, eu nu. N-avem nici timp.


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

21 iunie 2007

Bucu

Trebuie sa zic ca de data asta am calatorit cam cu frica in san. Cele doua incidente de la anumita companie de zbor recent intamplate au reusit sa-mi inoculeze otrava clevetelilor diversilor patiti ce-au comentat stirile prin diverse medii de presa. Nu am avut nici-o problema. Am plecat cam la timp, ba chiar un pic mai tarziu. Am aterizat cu un sfert de ora mai devreme decat era prevazut. Cum ne-am dat jos din zburatoare ne-am izbit de caldura de afara si apoi am intrat fara cale de intoarcere in sauna. Era autobuzul care urma sa ne transporte catre cladire. La banda rulanta cateva bagaje se invarteau ratacite. Banda s-a oprit si pret de cel putin 15-20 de minute ne-am holbat la ea. Intr-un final i-au dat iarasi drumul. Printre sutele de valize, asteptand-o pe-a noastra, am zarit aparand pe ici pe colo cateva carora li se balanganea deschizatura. Acele bagaje fusesera cu siguranta "controlate". Chiar mi-am exprimat verbal mirarea aratandu-i cuiva o astfel de valiza. Concluzia e simpla si clara. La aeroportul "Henri Coanda" OTOPENI se fura in continuare din bagaje. Daca esti fraier si calatoresti cu un geamantan neasigurat cel putin cu un cifru si cu o cordelina suplimentara risti sa fii victima hotilor de bagaje.
De traficul din oras nu pot sa spun ca mi-era chiar asa dor, ca seamana intrucatva cu celebrele aglomeratii rutiere de pe autostrazile germane (si nu numai), vesnic in santiere.
Dar parca mi-era dor de cate o circulatie blocata in centrul Bucurestiului unde nu functioneaza semafoarele, de (ne)rabdarea simulata si pufaielile diversilor calatori cu mijloacele de transport in comun la o simpla atingere nevinovata (cu scuzele aferente), de mirosul emis (uneori) de aceleasi persoane samd. Coada de la posta a fost de data asta aproape inexistenta. Normal, m-am dus mai de dimineata si in orice caz nu la ora schimbului de tura. E cea mai mare greseala sau curat ghinion sa te nimeresti atunci la posta. Aia n-au auzit de sistemul de coada unica, numar de ordine si de functionari care trebuie sa stie sa le faca pe toate.
Mi-am cautat (fara sa insist prea mult) o rochie pe care trebuie s-o imbrac cu o anumita ocazie. M-am crucit de moda acestei veri. Se poarta printre alb/negru cu puchitzai si verde. Dar un verde greu. Verde clasic. Cu unele taieturi si materiale merge chiar misto. Io n-am avut curaj cand am fost la Aachen sa-mi iau o astfel de rochie (desi mi-ar fi placut). Cu adevarat excentric. Parerea mea.
Intr-un final am mers cu mama azi la un pom laudat de ea. Era sa plec si de-acolo cu mana goala. Pana la urma am probat un model care nu-mi facea cu ochiul cat a stat pe umeras, mi-a venit bine, l-am cumparat si am plecat. Am scapat. Imi mai trebuie o traista. Si eventual niste cercei.
Ar fi trebuit sa ma intalnesc cu cineva, asa era vorba, dar pare ca se eschiveaza. Pretextul emis nu ma incalzeste. De fapt ma apuca asa o lehamite... Nu-i nimic. Am scapat de-o grija. Imi bag picioarele.
Saptamana viitoare plec oricum din Bucu. Sper sa fie mai confortabil de data asta. Vara la tara e printre altele extrem de placuta. Mi-e dor de mirosul de balegi, de visinele acre din pomul de langa prispa, de o gaina cotcodacitoare ce zboara din fanar, de poiana dintre meri si de multe altele. De tacanitii din neam nu prea mi-e dor. Cu aia eventual o sa ma cert cand o sa le spun ca un drum nu poate fi al lor si ca nu au dreptul sa blocheze accesul drumetului care o mai ia si el peste deal ca s-ajunga mai repede in vale.
Cam asta.

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

18 iunie 2007

Diverse

Am o groază de lucruri înşirate prin casă. Bagajul nu e gata încă. Mâine zburăm spre Bucureşti. Gramo-baby se pregăteşte să apară. Doamne ajută!

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

15 iunie 2007

...

A trecut atâta timp... De parcă nimic nu ar fi existat. Sper doar atât: că încă mai trăieşte.


PS- Am o leapşă de onorat, dar mai durează. :)

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

11 iunie 2007

Ha ha

A auzit cineva până acum de generice de ştiri cântate live de o orchestră seară de seară la o televiziune publică? Iar astea nu acum 50 de ani? Se întâmplă încă la televiziunea naţională germană, ARD. Ăştia n-au auzit de înregistrare sau le place să fie de modă veche, aşa cum îşi prezintă de altfel ştirile: nu de pe prompter ca proteviştii (anteniştii şi restul), ci de pe hartie?

Nu mă lua în serios, e păcăleală de 1 aprilie. ;))
Dar treaba cu cititul de pe hârtie nu e păcăleală. Aşa citeau cândva teveriştii, parcă şi mai lipsiţi de intonaţie. Cel puţin nu se grăbesc să le prezinte cu emfaza, cu aerul ăla enervant de care dau unii pe din-afara.

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

09 iunie 2007

Peisaj excentric

N-am mai scris. M-a cam lăsat inspiraţia. Eram datoare cu încă o capodoperă. Ideea este că plănuisem de mai demult s-o pictez, fiindcă e tot în ulei şi se usucă greu. Iar dacă nu o pregătesc din timp, nu am cum s-o transport (da, şi asta va fi dăruită), fiindcă nu se usucă aşa repede ca acrilicele. Dacă aş sta un pic să analizez ce-a ieşit, pot să recunosc că, deşi este (doar) puţin mai veselă decât cea de dinainte, mai degrabă e mai excentrică, având în vedere spectrul ţipător de culoare la care m-am oprit. În fine. Sunt mulţumită. La cealaltă nu am mai modificat nimic (aşa cum îmi recomandase cineva). Consider treaba terminată, chiar dacă unele cusururi (mai mari sau mai mici) sar în ochi. Ele îmi poartă semnătura. E suficient că reuşesc să scot ceva doar din (mica) experienţă şi din amintiri. Cam atât despre.

În zece zile zbor spre Ro. Sper să fie bine, fiindcă am ales de data asta o companie "low cost". Călătoria asta cred că vine într-un moment oportun. Am nevoie de aşa ceva. Poate mă ajută să-mi mai clarific nişte gânduri, să iau chiar şi nişte decizii. O să văd.


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

05 iunie 2007

Cum strivesc goanga?

Playerul meu Winamp cântă de la o vreme mono. Nu, nu e chestie de căşti. Cu Windows Media Player e ok. Dar nu suport WMP. Ţi s-a întâmplat cumva şi ţie?

Later edit: De le-ar ţine pământul pe toate zuzele şi aiuritele ca mine, că n-au nici-o vină dacă sunt cu capul în nori şi nu observă că în equaliser-ul de la winamp balanţa de sunet e înclinată într-o parte... ;))


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

04 iunie 2007

Nedumeriri

De ce s-au inventat liftierele? Care este rostul unei liftiere acolo unde chiar nu e nevoie de ea? Să apese pe butoane şi să se certe cu urcătorii? Sunt liftierele experte în integrame? A orbit vreodată vreo liftieră împungând la gobelin-uri în lumina artificială şi slabă a ascensorului? Sunt liftierele urechea ignorată a tuturor bârfelor din clădirea cu pricina? De ce nu există liftiere şi în blocurile cu apartamente?

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

Am găsit să mă enerveze

Sunt unii care se laudă încolo şi încoace (chiar şi pe blog) că au fost nu ştiu unde. Poze au, cum nu? Unii fie ţi le-arată din proprie iniţiativă, fie sunt rugaţi ceva de genul "pune, mă, şi tu o poză acolo să vedem". Şi, în loc să vezi ceva care să te dea pe spate (nu, nu vrem obiective turistice faimoase, pe-alea le pozează toată lumea) te trezeşti că-ţi trânteşte un colţ banal de stradă cu un petec înverzit şi atât. Başca poza e atât de redimensionată (micşorată adică), încât nu vezi nici măcar gândacul exotic pe care probabil plănuia fotograful să ţi-l împingă sub nas.


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

Proiect antichici

Alinuţa s-a distrat. Mi-a zis şi mie sursa. Din păcate pe mine mă dezgustă (conţinutul sursei). Nu sunt în stare să scriu ceva care să sune a chici (kitsch). Aşa că scormonesc într-un caiet vechi pe care (întâmplător sau nu) l-am luat cu mine, caiet la vârsta căruia făceam greu diferenţa între kitsch şi valoare. Asta e...
Sincer, Alina, nu-mi face absolut nici-o plăcere să compun aşa ceva. :)

Deci:

"Ce-mi pasă de trăiesc sau nu
Acum când ştiu: nu mă iubeşti nici tu?
Ce rost mai are viaţa mea
Lipsită de iubirea ta?
Cum am putut să cred în tine
Când mi-ai produs numai suspine?
Oare de ce te mai iubesc
Când ştiu că doar mă amăgesc?
De ce mai sper să mă iubeşti
Când nici măcar nu mă priveşti?
"


"Aş vrea să zbor prin fereastra gândurilor tale, aş vrea să te simt aproape, să-ţi simt căldura iubirii şi binecuvântarea inimii. Visez la fericirea noastră, cea mai frumoasă floare din buchetul vieţii mele. Vreau să devin sclavul iubirii tale pentru ca tu să-mi redai libertatea împărtăşindu-mi dragostea. Mă simt neputincios, închis în colivia gândurilor tale, fără a le putea însă desluşi. Chiar dacă valurile repezi ale vieţii mi se opun din nou, de această dată nu voi renunţa, iar pasărea rătăcită pe tărâmul dragostei nu va înceta niciodată să zboare spre adâncul inimii tale în căutarea iubirii veşnice. Aş vrea ca împreună să creem o lume a noastră în care numai cei ce simt fiorul dragostei să ni se alăture. Ar fi frumos să fim împreună, ar fi frumos să ne desprindem de real şi să ne înălţăm spre cer pe aripile celui mai cunoscut şi apreciat înger, cel al iubirii."

Bleah! Aşa nu!

Ia să băgăm şi ceva muzichie, ca să fie siropul şi mai aromat ;)).




Textele NU sunt ale mele, Cel de Sus mi-e martor. :P

Şi fiindcă e o leapşă, invit pe absolut oricine iubeşte, pardon, NU iubeşte chiciul să scrie ceva de inimă grea (sau uşoară, la alegere).

Proiectul e aici.

PS - Băi, ce dor mi-era de o maneaaaa :)))))) =))


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

03 iunie 2007

Variaţiuni pe aceeaşi temă

Numele pe care ţi l-am dat nu ţi se potriveşte. L-am tot schimbat, i-am dat câte un frate, apoi am renunţat, nemulţumită, la el. Nu ştiu cum să te numesc aşa încât să nu mă doară când te strig şi nu m-auzi. Aşa că te şterg cu un burete de la un capăt la altul, în sensul invers scrierii, şi las din tine doar iniţiala. O idee la fel de proastă, fiindcă o iniţială adună în ea mai multe secrete, mai multe virtuţi şi defecte decât un nume întreg. O iniţială te face erou, dar te face şi duşman. Din prieten ai ajuns o literă. Dacă o şterg şi pe-aia ce-ar mai rămâne?



Rosenstolz - Der Moment

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

02 iunie 2007

Bubulină

Na că am comis-o. Mi-am făcut gem de rubarbă cu căpşune. :D

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

Neapărat

Am senzaţia că dacă te transform într-o iniţială, nu mai trebuie să te văd când mă uit după tine şi nu eşti. Ceva nu îmi convine, dar ştiu că nu am nici-un drept să pretind. Ţi-ai luat iar locul de sus. Trebuie să dispar din nou (o vreme). Depărtarea face bine.



De ascultat: Ecoul - Zbor spre nesfârşit

Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche

01 iunie 2007

Plictiseală şi dezgust (mai bine nu citi)

Plictiseală de dezgust, dezgust de plictiseală. Cu acest patetism, cu această atitudine fatalistă îmi alung şi ultimii cititori.
Sunt într-o gaură neagră. Şi până nu mă hotărăsc, nu pot ieşi din ea. Dacă eu singură nu mă ajut, nu există nimeni altcineva care o poate face. Mă înconjoară şapte mii de dileme, nerăbdări, nehotărâri. Timpul trece şi mă întreb de ce mă grăbesc. Fiindcă mă gândesc la viitor. Care viitor? Sunt între luntre şi punte. Pe drumul meu nu se află răscruci. El e plin de ceaţă. Mă plâng de diverse şi apoi ajung la autocontraziceri. Fiindcă nu mă zbat. Las totul la voia întâmplării. Trece pe lângă mine, nu trece, mi-e totuna. Strugurii sunt acri. Eu amăgesc cu bună ştiinţă, eu îmi dau pumnii în cap. Mă enervează "smile"-ul ăla de pe messenger, care nu face altceva decât să ia loc de răspuns la orice întrebare/afirmaţie insipidă. Ce-ar fi să renunţ la ele? La messenger, la blog, la internet. Nu mă văd. Sunt dependentă.


Însemnare mai nouăÎnsemnare mai veche