15 octombrie 2008

Mi s-a pus pata

...pe cântecelul de ieri. Îl ştiu de pe vremea când înregistram (copiam) primele mele casete cu clasice. A trecut mult de când nu-l mai ascultasem şi am dat de el întâmplător zilele trecute. N-a fost greu să-i găsesc versurile. Am o colecţie mică, mică de cântecele pe care le-am învăţat pe din-afară şi mă străduiesc să nu le uit. Aşa că de-alaltărieri numai asta fredonez. Sunt aproape de suprasaturaţie. Îmi trebuie acum o pauză de el.
Am schimbat ieri aşternuturile şi mi-am pus o pătură mai uşoară, dar mai groasă. Ce bine dorm sub ea. D. mi-a cumpărat acum două zile o minge uriaşă de cauciuc. Albastră. I-am găsit loc aici sub masă la picioare. Uneori uit de ea şi mă sperie.
La aşa ceva visam cu câţiva ani în urmă. Când încă mai aveam speranţa să-mi practic meseria. Am senzaţia că s-a dus totul pe apa sâmbetei. Se şterge tot mai mult din ceea ce-am învăţat. Cu cât ezit mai mult între repetarea studiului şi a face copii, cu atât intru mai mult în criză. Trebuie să aleg una dintre ele. Sau pe niciuna.
Ce bine e cu ciupicii tricotaţi de Dăicuţa. Îi uitasem prin dulap, dar iarna sunt tare utili. Deger fără ei.